Domenii de interes
Teme de interes
| Brâncuşi - geniu creator universal |
| Conţinut - Creatori ai Umanităţii | ||||
| Written by Sanziana | ||||
| Saturday, 20 June 2009 00:06 | ||||
Page 1 of 2 Voiam de mult să scriu un articol despre Brâncuşi, dar nu-mi găseam cuvintele. Cuvintele erau prea sărace, pentru a exprima sentimentele pe care le transmiteau operele sale. Aşa că, atunci cînd am avut ocazia să trec prin Tîrgul Jiu, m-am oprit o clipă, să revăd operele maestrului, expuse în aer liber.
Operele lui Brâncuşi trebuie descifrate, trebuie simţite, operele lui pline de viată trebuie redescoperite.
Arta lui Brâncuşi este armonie între ideea frumuseţii cosmice şi cultura însăşi a poporului român. Arta în esenţa ei este plină de setea de forme apolonice, solare. Şi astfel, prin operele lui Brâncuşi cucereşte lumina, atingînd absolutul.
Dincolo de geometria euclidiană, Brâncuşi dezvoltă o geometrie a altor spaţii, necunoscute încă.
Omul modern, condiţionat de gîndirea euclidiana, prea este prizonierul lui însuşi prin individualitatea pe care o formează inteligenţa şi poate că este prea puţin rămas în simplitatea gândirii ţăranului român.
Omul este închis în el însuşi în ciuda anumitor aparenţe de eliberare, aşa cum sunt sistemele şi societăţile omului, ce fac să devieze instinctul prin care el ar presimţi, mai întîi realitatea construcţiei sale vremelnice şi apoi superioritatea absolută a unui ţel evolutiv, fără legătură cu ceea ce exprimă el prin noţiunea de progres.
Setea lui Brâncuşi este sete de adevăr!...
Brâncuşi este mai mult decît un profet, este un artist de geniu care a reuşit să impună materiei fluiditatea spiritului.
Arta lui este arta platoniciană. ,,Ceea ce numesc aici frumuseţe a formei, nu e ceea ce lumea exprimă cu acest cuvînt: frumuseţea făpturilor vii sau a icoanelor pictate. Numesc frumos numai ce este rectiliniu şi circular şi suprafeţele şi solidele compuse rectiliniu şi circular prin compas, prin linie sau echer, căci numai acestea nu sunt frumoase sub anumite condiţii, ci în sine şi prin natural lor.’’ Platon- Phelebos
Arta tracică şi meditereneană, arta apolonică a luminii, aceasta esta arta lui Brâncuşi. De aceea prin Brâncuşi, arta românescă îţi are geniul luminos al ei!...
Privind operele lui te duce gîndul la operele antropomorfe ale culturii Gumelniţa şi atunci te întrebi de unde ştia un simplu ţăran român, tainele ascunse ale universului?...
Şi era atît de modest spunînd: ,, Eu am învăţat de la ţăranii olteni, care ştiu de la mic la mare ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Tablele lor de valori sunt cuprinse în proverbe, în datini, în artă.’’
El are sufletul mesterului antic. El, care este considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii, ducea o viaţă modestă, o viaţă de meşter din alte lumi, tăind şi săpând singur, imense blocuri de piatră. ,,Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să lucrezi ca un sclav!’’ spunea el.
Dar nu poţi crea ca un zeu şi porunci ca un rege, fără să fi părăsit toată ambianţa banală, pentru a instaura în tine însuţi, cea mai rigurosă disciplină. Este o lecţie de viaţă foarte bună, dar ca toate lecţiile, poate fi greşit înţeleasă. Mulţi discipoli vor face invers decît maestrul, avînd certitudinea inteligentă că-i urmează exemplu.
Operele lui sunt armonie între materie şi spirit, pentru că mâna care pipăie materia ascultă gândirea ascunsă acolo, în fiinţa tainică şi adâncă a pietrei. Privindul pe Brâncuşi înveţi ce-i tăcerea!... Şi cred că cine nu învaţă ce-i tăcerea în faţa operelor lui, e greu să fie ajutat.
El e arhaic, fără a imita însă culturile arhaice. ,,Nu căutaţi formele ascunse şi nici pline de taine. Ceea ce vă dau eu, e bucurie pură. Priviţi atît de îndelung, pînă ce ea vi se arată’’, spunea maestrul.
Să părăseşti metalul şi să te intorci la piatră…ce curaj!
Operele lui ne arată depăşirea oricărei linii. A fi atins linia de trecere, înseamnă să fii deja în cealaltî parte şi niciodată să nu fi acolo de unde lucrurile au plecat spre a nu se mai întoarce vreodată.
Proiectul întoarcerii la existenţă nu-i dincolo de orice trecut şi de inexistenţa oricărui prezent, pentru că aşa cum spunea şi Mircea Eliade: ,,Unde să te întorci, dacă nici n-ai plecat vreodată?...’’ Şi totuşi, Brâncuşi prin operele sale se întoarce la Soare, prin înălţarea solară a pietrei, prin pietrele megalitice, el se întoarce acolo unde nu-i început sau sfârşit!...
Brâncuşi trece dincolo de formă, de estetisme, pentru că operele lui au o individualitate proprie, ele exprimă nu o formă, ci un ideal, sunt imagini vii, arhetipuri ale omenirii. La el omul este solidar cu universul, de aceea operele lui par metafore ale cosmosului.
Acest mare geniu al poporului român, ne arată de peste veacuri, viitorul.
,,Zborul, ce fericire!" ...exclama el.
Nu mîna sa de materie reînvie materia ci privirea lui vie şi sufletul său naşte pasărea şi o redă spiritului. Maestrul Brâncuşi a mers direct la esenţe, la expresivitatea formei primordiale, la sâmburele vieţii şi al universului.
|
